Imodium 2mg x 6 comprimate orodispersabile

Prospect: Link ANM Compozitie imodium contine clorhidrat de loperamid, un antidiareic pentru uz oral. Fiecare comprimat orodispersabil contine 2 mg de clorhidrat de loperamid. Actiune terapeutica Loperamidul se leaga de receptorul opiaceu din peretele intestinal. In consecinta,el inhiba eliberarea acetilcolinei si a prostaglandinelor, reducand astfel peristaltismul propulsor si marind durata tranzitului intestinal. Loperamidul accentueaza tonusul sfincterului anal rarind astfel incontinenta si necesitatea imperioasa a defecatiei. Tinand cont de afinitatea crescuta pentru peretele intestinal si metabolismul sau ridicat la primul pasaj hepatic, Imodium nu ajunge practic in circulatia sistemica. Indicatii Imodium este indicat in tratamentul simptomatic al diareei acute si cronice. In cazul pacientilor cu ileostomie, produsul poate fi utilizat atat pentru a reduce numarul si volumul scaunelor, cat si pentru a mari consistenta acestora. Mod de administrare Adulti si copii peste 5 ani: Diaree acuta: doza initiala este de 2 comprimate orodispersabile pentru adulti si un comprimat orodispersabil pentru copii, urmate de un comprimat orodispersabil dupa fiecare emisie consecutiva de scaune lichide. Diaree cronica: doza initiala este de 2 comprimate orodispersabile pentru adulti si un comprimat orodispersabil pentru copii; aceasta doza initiala va fi ajustata pana la obtinerea a 1-2 scaune solide/zi, ceea ce de regula se realizeaza de obicei cu o doza de intretinere de 1-6 comprimate orodispersabile/zi. Doza maxima pentru diaree acuta si cronica este de 8 comprimate orodispersabile/zi pentru adulti; la copii ea se va corela cu greutatea corporala: 3 comprimate orodispersabile/20 kg. Contraindicatii Tratamentul diareei cu Imodium fiind exclusiv simptomatic, diareea va fi tratata cauzal de cate ori tratamentul cauzal este posibil. Imodium nu se utilizeaza ca tratament de fond in dizenteria acuta caracterizata prin scaune cu sange si stari febrile grave. Imodium nu se va administra pacientilor cu colita ulceroasa acuta sau colita pseudomembranoasa asociata tratamentului cu antibiotice cu spectru larg. In general, imodium nu trebuie utilizat in situatii in care trebuie evitata inhibarea peristaltismului. tratamentul trebuie intrerupt prompt daca se instaleaza constipatie, distensie abdominala sau subileus. Precautii La pacienti cu diaree, indeosebi la copii, poate aparea o depletie hidroelectrolitica, in aceste situatii, cea mai recomandata masura este administrarea de lichide cu aport de electroliti. Copiilor sub 6 ani nu li se va administra Imodium fara prescriptie sau supraveghere medicala. Daca in diareea acuta nu se observa ameliorari dupa 48 de ore de la instituirea tratamentului, acesta va fi intrerupt imediat, iar pacientii vor trebui consultati de catre medic. Pacientii cu disfunctii hepatice trebuie supravegheati indeaproape pentru a fi depistate eventualele semne ale toxicitatii la nivelul SNC, datorate metabolismului ridicat la primul pasaj. Sarcina si alaptare Cu toate ca nu exista indicii ca Imodium ar avea proprietati teratogene sau embriotoxice, trebuie evaluata rata beneficiu/risc inainte de a se institui tratamentul cu Imodium in timpul sarcinii, indeosebi in primul trimestru. Exista putine informatii despre excretia Imodium in laptele matern, dar atata timp cat mici cantitati de medicament au fost detectate in laptele unei mame ce alapta, tratamentul cu Imodium nu se recomanda mamelor ce alapteaza. Efecte asupra capacitatii de conducere auto sau de exploatare a altor masini Imodium nu afecteaza vigilenta, dar datorita aparitiei oboselii, somnolentei sau ametelii, este preferabil sa se evite conducerea automobilelor sau operarea masinilor. Reactii adverse Nu s-au observat efecte adverse majore in cazurile in care doza recomandata si contraindicatiile au fost respectate, chiar si la administrare indelungata. Au fost semnalate urmatoarele reactii adverse: reactii de hipersensibilitate (eruptii cutanate); constipatie si/sau distensie abdominala in rare cazuri asociate cu ileus, indeosebi in cazuri in care prescriptiile nu au fost respectate (vezi dozaj, durata tratamentului, contraindicatii); anumite simptome sunt greu de diferentiat de simptomele asociate sindromului diareic: durere sau disconfort abdominal, greata, voma, oboseala, ameteala, somnolenta sau uscaciunea gurii.